Parteneriatul educaţional şcoală- familie

Scris de Marilena Chis Marţi, 30 Iunie 2009 05:57

Proiecte Educationale 2010 - cadre didactice elevi - Parteneriat in educatie:familie- scoala-comunitate

Integrarea europeană a României presupune, pe lângă avantajele inerente, asumarea şi ducerea la bun sfârşit a unor angajamente prin care să ne racordăm la realităţile şi standardele învăţământului occidental. Un învăţământ modern, de tip european, presupune însă şi flexibilizarea modului de concepere şi înţelegere a fenomenului educaţional. În acest context, se cere reevaluată întreaga activitate educativă formală şi informală, ale cărei noi coordonate trebuie centrate pe principalul beneficiar al actului educativ, elevul, viitor cetăţean al spaţiului european.

Ritmul trepidant de viaţă impus de schimbările socio-economice din ultima perioadă, prezintă şi aspecte negative, ca de exemplu “absenţa” părinţilor în educaţia copiilor. Sondajele realizate în ultima perioadă arată că majoritatea părinţilor nu mai au timp să-şi ajute copii la rezolvarea sarcinilor şcolare şi, mai mult decât atât, unii consideră şcoala singura responsabilă de educaţia şi viitorul copiilor. Astfel, dacă ceva nu merge în dezvoltarea şi educaţia copilului se consideră că profesorii sunt singurii responsabili pentru acest impas neplăcut. Dezinteresul şi sărăcia sunt doar două dintre motivele care au drept consecinţă rezultate la învăţătură din ce în ce mai slabe, număr mare de absenţe, părăsirea şcolii înainte de absolvire, probleme de comportament în şcoală şi în afara ei, anturaj periculos, prostituţie, probleme cu alcoolul şi drogurile. Părinţii elevilor dintr-o clasă formează rareori un grup omogen şi nu dispun toţi de aceleaşi mijloace pentru a se implica în mod activ în activităţile şcolii. Cooperarea lor cu mediul şcolar trebuie, deci, să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor şi disponibilităţilor lor. Anumiţi părinţi sunt pregătiţi să consacre mai mult timp şi energie pentru participarea la activităţi. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în mod punctual şi pot să participe la un eveniment special (de exemplu, să însoţească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). Alţii dispun de suficient de mult timp liber, energie şi cunoştinţe pentru a putea aduce o contribuţie mai importantă şcolii. Unii pot veni în clasă pentru a susţine o expunere pe o anumită temă (legată de cultura lor, locul lor de muncă sau de timpul liber). Alţii sunt pregătiţi să se implice în animarea grupurilor de întrajutorare de părinţi, abordează probleme particulare (de exemplu, în calitate de mediatori între şcoli şi alte familii din comunitatea lor).
Şcoala noastră organizează periodic lectorate cu părinţii la care sunt prezentate şi discutate aspecte privind relaţia părinte-copil, familie- şcoală, educaţia moral- civică a copiilor, rolul familiei în educaţia copilului, comunicarea- factor esenţial în relaţia părinte- copil etc. La multe dintre aceste activităţi este invitat şi psihologul şcolii pentru consilierea atât a părinţilor cât şi a elevilor. Din păcate, cu toate că temele alese sunt însoţite de prezentări Power Point atractiv realizate, deloc plicisitoare, feed- back-ul nu este cel aşteptat Alte modalităţi de a implica activ părinţii în acest parteneriat educaţional sunt: realizarea, mai ales la clasele primare, a unor concursuri pe echipe formate din părinte- elev, realizarea unor expoziţii la care părinţii sunt vizitatori sau chiar coautori de lucrări, serbări şi vizite la muzee împreună cu părinţii, realizarea unor donaţii pentru familiile nevoiaşe etc. Mai mult decât atât, din anul 2004, când am pornit editarea revistei şcolii " Jurnalul copilăriei", în PAGINA PĂRINŢILOR aceştia pot citi articole precum: Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Rolul educativ al recompenselor şi pedepselor în familie, Interacţiunea părinţi- copii, Asigurarea unui climat favorabil dezvoltării creativităţii, Gestiunea timpului elevului, Avantajele comunicării, Stiluri educative în familie, Tipuri de personalitate a copiilor, Gânduri despre copilărie etc.
În ţările Comunităţii Europene se prevede să se treacă la o nouă etapă a colaborării şcolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi şi profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie şi şcoală nu se mai consideră doar ca un "drept opţional", ci ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii şi implică colaborarea părinţilor în activităţile şcolare, nu numai sub aspect economic, respectiv de a participa, susţine şi evalua eforturile şi acţiunile financiare ale şcolii, ci şi sub aspect educaţional-cultural. Această tendinţă prezentă deja în unele ţări vest-europene, în cazul societăţii româneşti este doar un proiect.
Parte componentă a educaţiei informale, familia joacă un rol esenţial în educaţia tinerei generaţii. Copiii/adolescenţii sunt oglinda familiei. Dacă relaţiile în familie sunt reci, distanţate, coercitive, atunci copiii se comportă la fel ca şi părinţii şi semenii lor. Deseori dau dovadă de agresivitate, încăpăţînare, negativism, indiferenţă. (Dorothy L. Nolte ,,Copiii învaţă din felul în care trăiesc”). Din experienţa de viaţă şi cea pedagogică, cercetările realizate în domeniul eticii relaţiilor familiale susţin ferm poziţia conform căreia familia, părinţii şi copiii, necesită ajutor din partea instituţiei de învăţământ. A-ţi înduma copii să se poarte într-un mod acceptat şi potrivit constituie o provocare pentru mulţi adulţi. Nu există răspunsuri rapide, uşoare pentru că fiecare copil e unic. Temperemente, personalităţi, nevoi, modele de creştere, medii familiale, stiluri educative diferite influenţează mult viaţa copiilor.
Educaţia nu este numai pregătirea şcolară,ci este înţeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influenţe modelatoare şi transformatoare exercitate pe tot parcursul vieţii individului. Ele construiesc, modelează şi transformă personalitatea, dar e necesară corespondenţa cu nevoile şi cerinţele individuale. Educaţia este eficientă atunci cînd consideră copilul în centrul ei ca parte activă şi motivată la propria devenire. Şcoala este factorul primordial şi extrem de important,dar ea nu este totul,ea are nevoie de familie,de comunitate,de întreaga societate pentru a sprijini şi îndruma omul în devenire. Totuşi rolul familiei nu trebuie diminuat, el este leagănul social al copilului şi sprijinul său pe aproape toată viaţa.

Prof. Marilena Chiş

Cuvinte populare:

Trimite unui prieten!

Poate te intereseaza si articolele urmatoare

( 213 Voturi )

Adaugă comentariu

JComments

Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea pagini-scolare.ro si nu pot fi preluate fara acord scris. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Daca ai intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului scrie-ne la adresa pagini@pagini-scolare.ro