Pagini Scolare

Bisericile şi evoluţia mentalităţilor

Scris de Bogdan Stănoiu Luni, 31 Mai 2010 18:14

Aria curriculara Om si Societate - Religii

Bisericile şi evoluţia mentalităţilor Nu contest rolul jucat de diversele biserici în apariţia şi/sau dezvoltarea unor culturi. Însă aceste roluri nu sunt în contradicţie cu faptul că aceleaşi biserici pot reprezenta în alte conjucturi o piedică în evoluţia culturală şi spirituală(termenul de spiritual fiind folosit aici într-un sens larg care include, printre altele, raţionalul, filosoficul, ideaticul în opoziţie cu viziunea exclusivistă conform căreia spiritual=religios). De multe ori rolurile pe care l-au avut anumite biserici în dezvoltarea anumitor laturi ale unor culturi s-au datorat unui (quasi)monopol asupra informaţiilor şi a ideilor ,monopol ce a contribuit la atrofierea dezvoltării laturii analitice raţional-critice şi a laturii dezbaterilor de idei ale acelor culturi. Elocvente în acest sens sunt cele afirmate de istoricul Lucian Boia în cartea sa ˝Occidentul, o interpretare istorică˝ : ˝Occidentul a cunoscut o revoluţie culturală provocată de apariţia cărţii. 1450 este aproxiamativ anul care marchează aproxiamativ invenţia lui Gutenberg: tiparul cu litere mobile ... Prima perioadă a tiparului corespunde incunabulelor publicate între 1450 şi 1500. Dintre incunabule,cele mai multe-77%-sunt tipărite în latină. Domină textele religioase-circa 45%-, urmate de cărţile cu caracter literar (ceva mai mult de 30%), de cărţile de drept -15%-şi de lucrările de factură ştiinţifică-10%. În secolul al XVI-lea latina a început să piardă teren în faţa limbilor naţionale , iar cărţile religioase devin minoritare în raport cu producţia literară şi ştiinţifică. … A fost de asemenea stimulată diversitatea opiniilor: numele şi personalitatea fiecărui autor încep să conteze , ceea ce nu prea se întâmpla când gama restrânsă a manuscriselor favoriza compilaţia , ducând la o cultură repetitivă; vocile se înmulţesc şi se individualizează... Şi a mai fost, desigur, extraordinara accelerare a circulaţiei informaţiilor şi ideiilor, contrastând cu circulaţia lentă a textelor scrise de mână. Viaţa culturală atinge astfel un grad înalt de intensitate şi efervescenţă. Occidentul a căpătat aspectul unei uzine intelectuale inepuizabile , producând pe bandă rulantă idei, ficţiuni şi proiecte, într-un climat de confruntare şi depăşire˝ Şi în acest timp Estul...(notă personală) ... ˝Decalajul cronologic al ţărilor ortodoxe (în ceea ce priveşte tipărirea de cărţi) este semnificativ fără a fi spectaculos. Diferenţa esenţială este dată însă de conţinutul acestor lucrări. În tot secolul al XVI-lea , toate,fără excepţie fie ele ediţii româneşti, sârbeşti sau ruseşti sunt lucrări strict religioase. Prima carte neteologică publicată în Rusia este un abecedar (1634)urmată de traducerea unui tratat de artă militară în 1647 şi de o culegere de legi în 1649. Acestea rămân totuşi excepţii. Din cele 500 de cărţi tipărite la Moscova înainte de 1700 doar 15 aveau un conţinut laic. În Ţara Românească şi în Moldova primele texte juridice apar , la fel ca în Rusia , spre mijlocul secolul al XVII-lea. Global însă , producţia religioasă rămâne dominantă până la începutul secolului al XIX-lea... Răspândirea tiparului în întreg spaţiul european, care ar dovedi la prima vedere o anume unitate de civilizaţie , e de natură să dezvăluie mai curând desodebirile şi contrastele dintre cele două părţi ale continentului. Instrument de schimbare în Vest, acelaşi instrument a fost utilizat în Est pentru a fixa mai bine reperele unei culturi conservatoare." În altă ordine de idei, nu este constructiv să nu ţinem cont de schimbarea de paradigmă rezultată din urma evoluţiei mentalităţilor. Trebuie să le purtăm respectul cuvenit înaintaşilor pentru ceea ce au făcut dar şi să realizăm faptul că ei au acţionat potrivit paradigmei timpului lor şi că a le adopta în prezent mentalităţile nu poate fi decât păgubitor. Nu putem adopta la începutul secolului XXI când Europa este pacificată şi când există o Uniune Europeană mentalităţile din perioadele când în Europa războaiele erau la oerdinea zilei. Nu putem defini (fără a fi anacronici) noţiunea de românitate în baza criteriului etnic sau confesional atunci când majoritatea statelor membre U.E precum şi instituţiile acestei organizaţii adoptă definirea naţiei în baza cetăţeniei. De exemplu, deşi se consideră că actul de naşterre al poporului francez este dat de botezul lui Clovis, Franţa este în prezent patria laicităţii. În baza celor de mai sus consider că România se află în faţa unei provocări în ceea ce priveşte redefinirea noţiunii de românitate şi a propriei identităţi. Pentru a găsi o soluţie adecvată sunt necesare dezbateri la care să participe în principiu toţi cetăţenii români indiferent dacă sunt credincioşi sau atei şi indiferent de etnie. Bogdan Stănoiu

Bibilografie : Lucian Boia ˝Occidentul, o interpretare istorică˝, Edtitura Humanitas, 2007

Trimite unui prieten!